Adolescența este o perioadă foarte delicată, de mari schimbări și vulnerabilitate. Nu este neobișnuit, din păcate, ca în această fază a vieții să apară cazuri de intimidare împotriva celor considerați „mai slabi” și „fragili”. Deși acest tip de comportament violent și intenționat – verbal, fizic, social – nu este nou, este la fel de adevărat că tehnologia și hiperconectarea au dus, totuși, la crearea unor noi forme de intimidare, poate chiar mai periculoase și insidioase. Așa a fost inventat termenul de „cyberbullying”, tocmai pentru a identifica tipul de manifestări al căror scop este de a face rău unui coleg incapabil să se apere, care au loc în lumea digitală, în special pe rețelele de socializare și în camerele de chat.
Răspândirea acestor fenomene poate avea efecte devastatoare asupra sănătății psiho-fizice a victimelor minore, dar și agresorii și agresorii cibernetici se pot confrunta cu probleme psihologice și comportamentale, sau chiar pot suporta sancțiuni penale și civile, în funcție de gravitatea faptei.
În acest articol încercăm să înțelegem împreună care sunt diferențele dintre bullying și cyberbullying și de ce este esențial – și urgent – să prevenim toate formele acestuia, în special în școli.
Ce sunt bullying-ul și cyberbullying-ul: să începem cu definițiile
Bullying-ul este un fenomen social care a existat dintotdeauna, dar numai în ultimele decenii a devenit o problemă de interes național, odată cu apariția unor noi fenomene care exploatează internetul pentru a răni și umili alte persoane. De fapt, noile media au un impact enorm nu numai asupra vieții adolescenților, ci și asupra relațiilor lor sociale, modificând comportamentul și obiceiurile.
Să începem cu o precizare: definițiile bullying-ului și cyberbullying-ului nu sunt univoce, dar cu siguranță prezintă trăsături comune. Pe site-ul web al Ministerului Educației și Meritului, este prezentată următoarea definiție: „Cyberbullying-ul este manifestarea online a unui fenomen mai larg, mai bine cunoscut sub numele de bullying. Acesta din urmă se caracterizează prin acțiuni violente și de intimidare exercitate de un agresor sau de un grup de agresori asupra unei victime. Acțiunile pot implica hărțuire verbală, agresiune fizică, persecuție, desfășurate de obicei în mediul școlar”. Dacă acest fenomen este de obicei relegat în spațiile și timpurile școlare, bullying-ul ia astăzi o nouă turnură: tehnologia pune la dispoziția agresorilor o serie de mijloace digitale pentru a se „infiltra” în casele victimelor în orice moment al zilei. Ministerul continuă: „Bullying-ul devine apoi cyberbullying. Cyberbullying definește un set de acțiuni agresive și intenționate, întreprinse de o singură persoană sau de un grup, prin mijloace electronice (sms-uri, mms-uri, fotografii, videoclipuri, e-mail-uri, camere de chat, mesagerie instantanee, site-uri web, apeluri telefonice), al căror scop este de a face rău unui coleg incapabil să se apere”.
O altă definiție a ceea ce este cyberbullying-ul ne este dată de legea din 29 mai 2017, nr. 71, potrivit căreia „cyberbullying” este identificat ca fiind „orice formă de presiune, agresiune, hărțuire, șantaj, insultă, denigrare, defăimare, furt de identitate, alterare, dobândire ilegală, manipulare, prelucrare ilegală a datelor cu caracter personal în detrimentul minorilor, efectuate prin mijloace telematice, precum și difuzarea de conținut online care vizează și unul sau mai mulți membri ai familiei minorului, al căror scop intenționat și predominant este izolarea unui minor sau a unui grup de minori prin efectuarea unui abuz grav, a unui atac dăunător sau ridiculizarea acestora”.
Dar cât de răspândite sunt aceste fenomene? Conform statisticilor colectate de Health Behaviour in School-aged Children Surveillance, se observă că bullying-ul la școală afectează în principal băieții mai tineri (11-13 ani) și fetele, cu proporții similare celor înregistrate în 2017/18. Între timp, hărțuirea informatică apare ca o problemă din ce în ce mai relevantă, din nou în rândul fetelor și băieților din grupa de vârstă 11-13 ani. Din fericire, ambele fenomene tind să scadă odată cu creșterea vârstei.
Care sunt diferențele dintre bullying și cyberbullying?
După cum am văzut, hărțuirea cibernetică este o evoluție a hărțuirii, dar prin mijloace digitale este oarecum „îmbunătățită”. Ambele fenomene sunt recunoscute
- o intenție precisă de a răni, umili, înjosi, ridiculiza o altă persoană sau un grup de persoane
- continuitatea actului, cu o repetare sistematică a comportamentului agresiv și violent
- dezechilibrul evident de putere, cu o victimă „mai slabă” care nu poate ieși din situație.
Cu toate acestea, trebuie precizat că există și diferențe considerabile, care diferențiază cele două fenomene.
- Hărțuirea acționează în principal în context școlar și, prin urmare, agresorii sunt de obicei colegi de clasă sau colegi de școală; pe de altă parte, acționând pe internet, hărțuirea informatică poate implica atât colegi cunoscuți de victimă, cât și copii și adulți necunoscuți și anonimi din întreaga lume.
- În viața „reală”, agresorul se caracterizează printr-un caracter puternic și o stimă de sine ridicată, deoarece trebuie să fie capabil să își impună puterea și carisma asupra celorlalți; pe internet, pe de altă parte, oricine poate deveni agresor cibernetic, chiar și o persoană care este agresată în viața reală și care, prin urmare, își descarcă agresiunea asupra altor persoane.
- Hărțuirea acționează într-un mediu specific și circumscris: de exemplu, un act de hărțuire poate fi raportat la școală sau cel mult în contexte sociale apropiate; pe de altă parte, acțiunile de hărțuire cibernetică pot avea repercusiuni peste tot, materialele fiind răspândite în întreaga lume.
- Datorită omniprezenței internetului în viața adolescenților, nu mai există un „moment” precis în care au loc atacurile: acestea pot avea loc oriunde și oricând, în timp ce acțiunile tradiționale de intimidare au loc, în general, în timpul școlii sau pe traseul casă-școală și școală-casă.
- Viteza cu care materialele se răspândesc online și ușurința extremă cu care pot fi partajate fac ca hărțuirea cibernetică să poată fi caracterizată chiar de un singur incident care se multiplică foarte repede. Acesta este și cazul așa-numitelor „furtuni de rahat”, în care, în câteva ore, dacă nu chiar minute, o persoană se află în centrul unei „furtuni” de comentarii negative, judecăți, insulte, amenințări din cauza a ceva ce a spus/face. Ferocitatea comentariilor, instantaneitatea comunicării și viralitatea fac ca acest fenomen să fie extrem de periculos.
- În cele din urmă,absența unor reacții vizibile din partea victimei nu permite agresorului cibernetic să vadă efectele concrete ale acțiunilor sale, obținând o detașare suplimentară care, în unele cazuri, poate duce la o „personalitate divizată”, prin care consecințele acțiunilor sale nu sunt atribuite propriei persoane, ci „profilului de utilizator” online.
Consecințele bullying-ului
O persoană sau o categorie de persoane poate fi vizată pentru un aspect fizic, un mod de a vorbi sau de a se îmbrăca, orientarea sexuală, originea geografică și așa mai departe. Dar ceea ce reiese în mod clar este că, în ochii agresorului, această persoană sau acest grup este perceput ca fiind „diferit”. Deși victimele pot fi de orice sex și de orice vârstă, ceea ce le caracterizează adesea este o stimă de sine și o stimă de sine scăzute și un sentiment de inadecvare.
Din păcate, această situație de pornire nu poate decât să se înrăutățească. De fapt, intimidarea are consecințe grave pentru victime, atât din punct de vedere psihologic, cât și fizic, provocând
- deteriorarea suplimentară a stimei de sine, ceea ce poate duce la dependență emoțională față de ceilalți, slaba asertivitate sau vulnerabilitate crescută la presiunile externe.
- probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia, tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) și chiar tulburări alimentare
- Vătămări fizice directe, cum ar fi vânătăi, tăieturi sau alte leziuni, sau indirecte, cum ar fi dureri de cap, dureri de stomac sau alte simptome fizice.
- Izolare socială și probleme relaționale: considerați deja „diferiți”, cei care sunt intimidați se simt și mai singuri și marginalizați de restul comunității.
- Dificultăți la școală, scăderea performanțelor și pierderea interesului pentru studiu din cauza îngrijorărilor sau a emoțiilor negative generate de experiența de bullying.
În cazurile grave, bullying-ul poate conduce, de asemenea, la un risc crescut de a suferi de tulburări legate de abuzul și dependența de alcool și/sau de substanțe psihoactive, de automutilare și chiar de apariția gândurilor suicidare.
Victime, agresori și martori
După cum am văzut, bullying-ul și cyberbullying-ul au efecte teribile asupra celor care le suferă, le pun în practică, dar și asupra celor care sunt martori. Nu trebuie uitat că, pe lângă agresori și victime, există o serie de martori care asistă la faptă fără a fi direct implicați și care, prin tăcerea lor sau altfel, joacă un rol foarte important în prevenirea și stoparea bullying-ului. Dimpotrivă, aceste persoane pot oferi sprijin agresorului sau chiar se pot face complici ai agresorului cibernetic, mai mult sau mai puțin conștient: nu denunțarea, ci chiar un simplu like, un comentariu, un share, îi face pe toți cei care participă co-responsabili, sporind de fapt amploarea acțiunii sau a atacului.