După nașterea copilului, femeia trece printr-o fază de mari transformări, atât fizice, cât și psihologice, cunoscută sub numele de puerperium: organismul se schimbă, viața de zi cu zi este complet revoluționată de sosirea copilului, iar proaspăta mamă trebuie să se adapteze la noul său rol de mamă. În acest articol vom aprofunda ce este puerperiul și ce se întâmplă în această perioadă, vom explica ce măsuri de precauție trebuie luate pentru a face față în cel mai bun mod posibil și vom ilustra posibilele complicații care necesită intervenție medicală.
Ce este puerperiul?
Puerperium, din latinescul „puer” (copil) și „pario” (a naște), este perioada de timp în care, imediat după naștere, aparatul genital și întregul organism al femeii revin la starea anatomică și funcțională anterioară sarcinii. Acest termen este adesea folosit ca sinonim cu „postpartum”, care identifică însă doar primele două ore după expulzarea placentei, ultima fază a nașterii, care, în termeni medicali, se numește „detașare”. Convențional, puerperiul durează șase săptămâni, în medie aproximativ 40 de zile. Aceasta este o tranziție foarte delicată pentru proaspăta mamă: viața ei se schimbă radical din multe puncte de vedere într-un moment în care trebuie să învețe, de la o zi la alta, cum să aibă grijă de bebelușul ei și cum să înțeleagă și să răspundă nevoilor acestuia.
Ce se întâmplă în timpul puerperiumului
La fel ca în timpul sarcinii, când corpul viitoarei mame se modifică pentru a găzdui și hrăni fătul, după naștere organismul trece prin adevărate bulversări, necesare pentru a reveni la starea de dinainte de gestație și care pot fi un motiv de dezorientare și de îngrijorare pentru femeie. În cele mai multe cazuri este vorba de modificări fiziologice care nu trebuie să provoace alarmă, însă uneori pot apărea simptome pe care este important să nu le subestimăm și să le raportăm medicului. Esențial, însă, este să trăiți cât mai calm această fază de adaptare, să vă acordați timp pentru recuperare și să cereți sprijin partenerului, familiei și prietenilor ori de câte ori simțiți nevoia. A fi conștientă de schimbările pe care le presupune puerperiul este cu siguranță util: să vedem, așadar, ce se întâmplă în detaliu în această perioadă.
Contracții ale uterului
Chiar în primele zile după naștere este normal să experimentați contracții, care ajută uterul să revină la dimensiunea de dinainte de sarcină. În general, alăptarea favorizează acest proces, iar junghiurile de contracție, așa-numitele „mușcături uterine”, se simt tocmai la alăptare, ca răspuns la eliberarea oxitocinei, hormonul responsabil de contracția uterului și a mușchilor glandelor mamare, care este stimulat de suptul nou-născutului. Această reacție fiziologică a organismului readuce uterul la starea sa normală după creșterea în volum și greutate suferită în timpul sarcinii. Contracțiile pot dura până la 6 săptămâni, dar de obicei devin progresiv mai puțin frecvente și dureroase.
Lohii vaginale
Ca o consecință a transformărilor care afectează uterul, sângerările vaginale, cunoscute sub numele de lochiații, apar frecvent și în timpul puerperiumului. Aceste sângerări se datorează expulziei fragmentelor de deciduă, membrana mucoasă a endometrului care este eliminată după naștere împreună cu placenta, fenomen care se poate produce timp de aproximativ trei până la șase săptămâni după naștere, provocând sângerări. În primele zile, lohiile sunt de culoare roșie, asemănătoare fluxului menstrual, pot fi abundente și caracterizate prin prezența unor mici cheaguri de sânge, apoi tind să scadă în cantitate și să capete o culoare rozalie sau brună și o consistență mai lichidă. Pe măsură ce trec zilele, sângerarea se reduce, iar lohiile devin mai rare și mai deschise la culoare. Revenirea menstruației, numită după naștere, are loc între 4-5 săptămâni și 8 luni după naștere, în funcție de faptul dacă mama alăptează sau nu.
Scurgeri de lapte de la sân
Micile scurgeri de lapte de la sân sunt, de asemenea, frecvente în timpul puerperiumului. La femeile care alăptează, aceste scurgeri din mameloane pot apărea între alăptări, în special în primele săptămâni de alăptare, când producția de lapte nu s-a regularizat încă. În aceeași perioadă, și mamele care nu alăptează pot observa astfel de scurgeri, care încetează spontan de îndată ce glandele mamare nu mai produc lapte. Acest inconvenient poate fi gestionat cu ușurință prin utilizarea ceștilor de alăptare.
Congestia mamară
Alăptarea determină o creștere a circulației sângelui în glandele mamare, ceea ce poate face ca producția de lapte să fie abundentă și golirea sânilor să devină dificilă: în aceste cazuri, poate apărea congestia sânilor, care se manifestă prin umflarea și încălzirea sânilor, asociate cu o senzație de duritate la atingere și greutate. Această afecțiune este destul de frecventă și în rândul femeilor care alăptează și nu trebuie alarmată: luarea mai frecventă a hranei, aplicarea de comprese cald-umede pe sâni și utilizarea sutienelor care susțin fără a strânge sunt obiceiuri bune pentru a face congestia mamară mai puțin frecventă și a-i atenua simptomele. Dacă, totuși, episoadele tind să persiste sau sunt foarte dureroase, este important să discutați cu obstetricianul sau ginecologul.
Dureri perineale
În primele zile după naștere, este posibil să apară disconfort sau durere la nivelul perineului dacă există copci de la lacerații sau de la oepisiotomie, o procedură chirurgicală care presupune efectuarea unei incizii în perineu pentru a facilita trecerea fătului. Înainte de a fi externată din spital, femeia este examinată și primește instrucțiuni cu privire la modul de gestionare a plăgii la domiciliu, de la eventuala utilizare a analgezicelor la sfaturi privindigiena intimă. La patru până la șase săptămâni după naștere, este programat un nou control pentru a evalua starea acesteia. În general, însă, simptomele dispar în câteva săptămâni: în caz contrar, este bine să informați ginecologul.
Pierderi urinare mici
Ca urmare a solicitării puternice a perineului în timpul sarcinii și nașterii, pot apărea mici pierderi de urină în timpul puerperiumului, mai ales după încordare, strănut sau tuse. Acest lucru este de obicei temporar, dar dacă persistă, este o idee bună să vă anunțați ginecologul, care vă poate recomanda exerciții pentru reabilitarea podelei pelvine.
Constipația
Constipația este o afecțiune destul de frecventă în zilele care urmează nașterii. Ca și în timpul sarcinii, odietă bogată în fibre și ohidratare adecvată ajută la recâștigarea regularității. Dacă acesta nu este cazul, este util să discutați cu medicul dumneavoastră.
Transpirații nocturne
După naștere, este posibil să vă confruntați cu o transpirație crescută, în special în timpul nopții: aceasta este o consecință a modificărilor hormonale care au loc în această perioadă, caracterizate printr-o scădere bruscă a nivelului de estrogeni și progesteron. Odată ce organismul s-a adaptat la noua configurație, și această tulburare enervantă tinde să dispară.
Puerperium: ce să faci și ce să eviți
Am examinat principalele schimbări pe care le suferă organismul feminin în primele zile și săptămâni după naștere. Să vedem acum ce obiceiuri bune și precauții să adoptăm atât în timpul spitalizării – care, în general, dacă cursul este regulat, durează 2-3 zile și o vede pe femeie asistată de personalul medical și, dacă are nevoie, sprijinită în alăptare – cât și după întoarcerea acasă.
- Reluarea activitățilorzilnice: dacă nu există complicații, după naștere este posibilă reluarea imediată a majorității activităților, de la condusul auto până la treburile casnice. Femeile care au fost supuse unei operații de cezariană sunt sfătuite să manifeste un pic mai multă prudență: se recomandă, de exemplu, să aștepte câteva ore înainte de a se deplasa după operație și să facă acest lucru numai atunci când medicul confirmă că condițiile clinice o permit. După o naștere naturală, pe de altă parte, se poate ieși imediat din pat, o practică bună care reduce dificultățile de urinare și riscul de constipație.
- Igiena: Indiferent de tipul de naștere, naturală sau cezariană, este posibil să se facă un duș în fiecare zi, în timp ce este de preferat să se evite scăldatul, cel puțin în primele săptămâni. Este recomandabil să nu se utilizeze apă prea fierbinte sau detergenți agresivi. Trebuie acordată o atenție deosebităigienei intime zilnice, în special în prezența rănilor cauzate de lacerații ale perineului sau de episiotomie: înainte de externarea din spital, personalul medical îi va indica femeii procedurile corecte de urmat.
- Sexualitatea: pentru reluarea relațiilor sexuale după naștere, este de preferat să se aștepte până la sfârșitul puerperiului, efectuând un control ginecologic pentru a se asigura că lohiile au trecut, eventualele lacerații s-au vindecat, uterul și-a recăpătat dimensiunea normală și nu există contraindicații. Cu toate acestea, se poate întâmpla ca revenirea la intimitatea deplină după naștere să nu fie ușoară și imediată, deoarece, alături de factorii fizici, intră în joc componente psihologice și emoționale care pot necesita puțin timp în plus: este important să vă permiteți acest lucru, împărtășindu-vă nevoile în mod sincer și deschis cu partenerul.
- Alimentația: după naștere, dieta trebuie să fie echilibrată, variată și completă, ca și în sarcină. În cazul în care mama alăptează, este recomandabil, în general, să se mențină creșterea aportului caloric (de obicei 500 de calorii pe zi) deja planificată în ultimul trimestru de gestație. Ideal este să cereți sfatul ginecologului sau, mai ales dacă creșterea în greutate a fost semnificativă, să consultați un specialist în nutriție pentru sprijin. Este esențial să evitați bricolajul și să nu urmați diete prea restrictive pentru a reveni rapid la greutatea de dinainte de sarcină: o dietă drastică hipocalorică, de fapt, pe lângă faptul că provoacă deficiențe la mamă, ar putea compromite producția de lapte. În general, între greutatea copilului și greutatea placentei, se pierd în mod natural 6-8 kilograme după naștere. Revenirea la o greutate sănătoasă se va produce treptat în lunile următoare, datorită unei alimentații echilibrate și a unei vieți active.
- Exerciții fizice: În absența complicațiilor și cu aprobarea ginecologului, nu există contraindicații pentruo activitate fizică moderată, cum ar fi mersul pe jos, chiar și la câteva zile după nașterea naturală, în timp ce după cezariană este recomandabil să se aștepte câteva săptămâni. Cu toate acestea, fiecare femeie este diferită, astfel încât este important să se evalueze cazul individual, ținând cont de cursul și gradul de antrenament dinaintea sarcinii: recomandarea este întotdeauna să ascultați semnalele organismului, pe lângă sugestiile specialistului, și să vă acordați timp pentru recuperare. După cum s-a menționat, pe lângă exercițiile de revenire în formă după sarcină, poate fi indicată gimnastica specifică pentru podeaua pelviană, cu calendarul pe care ginecologul îl consideră adecvat.
Posibile complicații ale puerperiumului: când să mergeți la medic
După cum am văzut, majoritatea transformărilor pe care le experimentează o femeie după naștere sunt absolut naturale și ar trebui abordate cu calm. Cu toate acestea, este important să acordați atenție oricăror plângeri care pot fi un semn al complicațiilor și să raportați medicului orice simptome suspecte.
Când să vă faceți griji în timpul puerperiumului? Iată care sunt principalele semnale de alarmă care nu trebuie trecute cu vederea
- febră peste 38 °C, care poate fi un semn de infecție;
- sângerare vaginală bruscă, foarte abundentă, care persistă sau crește după naștere
- secreții vaginale rău mirositoare;
- durere, arsură sau dificultăți la urinare;
- dureri abdominale intense care nu cedează cu analgezice;
- durere perineală, roșeață și umflături care nu dispar după naștere, ci tind să se agraveze;
- redeschiderea unei plăgi perineale suturate anterior;
- agravareadurerii, roșeață și umflături ale sânilor , posibile semne de mastită, adică inflamația glandei mamare;
- dureri de cap persistente, care ar putea fi un semn al hipertensiunii arteriale sau al preeclampsiei, o creștere severă a tensiunii arteriale care poate apărea în primele câteva zile după naștere, precum și în timpul sarcinii;
- umflături și dureri la nivelul picioarelor sau probleme de respirație, care ar putea fi un indiciu al tromboembolismului venos;
- dureri în piept, care ar putea semnala probleme cardiace;
- anxietate, gânduri negative față de ea însăși sau față de copil, teamă și griji care împiedică desfășurarea normală a vieții de zi cu zi: spre deosebire de depresia maternă – acea stare de melancolie și tristețe care poate apărea la câteva zile după naștere și care tinde să dispară în câteva săptămâni – aceste simptome, dacă persistă, pot fi indicatori ai depresiei postpartum și fac necesară solicitarea sprijinului unui specialist, pe lângă apropierea de partenerul femeii și de rețeaua de prieteni și familie.