Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproape una din cinci femei suferă de tulburări psihice în timpul sarcinii și în primul an după naștere. Maternitatea este, de fapt, o experiență care, pe cât de incitantă, pe atât este însoțită de o adevărată revoluție pentru noua mamă, care trebuie să se acomodeze cu un stil de viață complet diferit, cu responsabilitatea de a fi mamă, cu angajamentele legate de îngrijirea și construirea unei relații empatice cu copilul său și cu încercarea, care nu este niciodată ușoară, de a reconcilia noua sa identitate de părinte cu îngrijirea nevoilor copilului său. Este normal ca, în perioada de dinaintea și de după nașterea propriului copil, să fim dezorientați, copleșiți și anxioși, sentimente care, în condiții deosebit de fragile, pot duce la o adevărată suferință psihică ce poate altera echilibrul femeii și al întregii unități familiale și afecta negativ relația mamă-copil. În acest articol vom aprofunda care sunt cele mai frecvente tulburări psihice în sarcină și după naștere, cauzele, factorii de risc și simptomele la care trebuie să fim atenți. Vom examina apoi cele mai eficiente intervenții, atât preventive, cât și curative, care pot fi puse în aplicare pentru a ajuta femeile să își protejeze și să își recâștige bunăstarea psihologică și emoțională.
Sănătatea mintală în perioada perinatală, un echilibru fragil
Termenul „sănătate mintală perinatală” se referă la bunăstarea psihologică a mamei și, mai general, a cuplului parental, de la sarcină până la un an după naștere. Această perioadă de profunde schimbări fizice, psihologice și sociale pentru femeie – care, pe lângă transformările fiziologice și hormonale delicate, trebuie să se adapteze la noul său rol de mamă – o face deosebit de vulnerabilă la riscul de a dezvolta tulburări psihice care îi pun în pericol bunăstarea și au repercusiuni asupra relației sale cu copilul, asupra dezvoltării socio-afective și emoționale a copilului și asupra echilibrului familial.
În perioada perinatală, sănătatea mintală a femeii este amenințată de un spectru foarte variat de probleme, care variază în funcție de gravitate, intensitate și durată: printre acestea se numără baby blues sau maternity blues, o fază temporară de melancolie și instabilitate postpartum legată în principal de schimbările hormonale, dar și forme mai grave și semnificative din punct de vedere clinic de suferință psihologică, cum ar fi depresia, considerată mult timp o afecțiune specifică perioadei postpartum, care, în realitate, poate apărea și în timpul sarcinii.
În „Ghidul pentru integrarea sănătății mintale perinatale în serviciile de sănătate maternă și infantilă”, Organizația Mondială a Sănătății a estimat că anxietatea și depresia din perioada perinatală afectează una din 10 femei din țările cu venituri ridicate și una din 5 din țările cu venituri mici și medii. În Italia, între 2019 și 2022, procentul femeilor care au fost depistate pozitiv pentru depresia perinatală a crescut cu 14 puncte procentuale, de la 11,6 % la 25,5 %: acest lucru a fost relevat de un studiu realizat de cercetătorii de la Istituto Superiore di Sanità (ISS) pe mai mult de 14 000 de femei, ale cărui rezultate sunt publicate înInternational Journal of Environmental Research and Public Health.
Datorită caracterului larg răspândit și gravității impactului acestui fenomen, protejarea sănătății mintale într-o fază complexă a vieții, cum este faza perinatală, este esențială pentru a proteja bunăstarea femeii, a nou-născutului și a întregii familii și reprezintă o prioritate globală de sănătate publică care necesită intervenții adecvate de prevenire și îngrijire pentru a sprijini femeile însărcinate și proaspetele mame și a nu le face să se simtă singure.
Tulburări psihice în sarcină și postpartum: cauze și factori de risc
La baza problemelor de sănătate mintală cu care se pot confrunta femeile atât în timpul sarcinii, cât și după naștere se află o gamă largă de componente fizice, psihologice, sociale și de mediu care pot face din a deveni mamă o experiență deosebit de complexă și dificilă. O stare de depresie prenatală, precum și un nivel ridicat de anxietate la sfârșitul sarcinii și un sprijin insuficient din partea partenerilor și a membrilor familiei sunt factori de risc importanți pentru depresia postpartum.
În mod similar, după cum subliniază Istituto Superiore di Sanità, evenimentele stresante care au loc în timpul și imediat după naștere sporesc fragilitatea femeii și o expun la o probabilitate mai mare de a dezvolta tulburări psihologice precum depresia și anxietatea: acesta poate fi cazul unei nașteri traumatice sau cu complicații, tulburări de somn și alte probleme de sănătate ale mamei sau ale nou-născutului, precum și presiunea de a avea grijă de copil. La nivel mondial, OMS reamintește că și alte condiții pot avea un impact negativ asupra sănătății mintale a unei femei în timpul sarcinii și postpartum, de exemplu, ovârstă fragedă care o face nepregătită pentru angajamentul maternității, dificultăți economice, o rețea de sprijin social limitată sau absentă, o stare nutrițională precară șiabuzul de substanțe precum alcoolul, drogurile și narcoticele.
Suferința psihologică în timpul sarcinii și după naștere: cele mai frecvente simptome
După cum s-a menționat, tulburările psihice care pot afecta femeile în timpul sarcinii și după nașterea unui copil sunt numeroase și variază în frecvență, tip, severitate și durată. Pe lângă baby blues, pot apărea, în condiții deosebit de fragile, tulburări anxioase, forme reale de depresie și alte manifestări de suferință psihică, cum ar fi tulburările obsesiv-compulsive, psihozele, tulburarea bipolară și tulburarea de stres posttraumatic, din fericire mai rare. Cum ne putem da seama dacă o femeie însărcinată sau post-partum se confruntă cu o suferință psihologică? Care sunt semnele la care trebuie să fim atenți?
După cum subliniază OMS în ghidul său, există câteva simptome generale care pot fi semnale de alarmă. Acestea includ:
- tristețe și plâns frecvent;
- incapacitatea de a obține plăcere din experiențe sau activități care altădată erau plăcute;
- lipsa de energie sau de motivație;
- tendința de a-și face griji sau de a fi copleșit de gânduri;
- modificări ale obiceiurilor de somn care duc la dormit mai mult sau mai puțin;
- tulburări alimentare, cum ar fi pierderea apetitului sau tendința de a mânca mai mult;
- concentrare redusă;
- dificultăți în luarea deciziilor;
- sentimente de vinovăție sau disperare;
- un sentiment de inutilitate;
- convingerea că se va întâmpla ceva rău sau că viitorul este fără speranță.
Există apoi unele simptome mai specifice legate de experiența sarcinii și a maternității, cum ar fi
- incapacitatea de a nu-și mai face griji pentru copil;
- sentimentul de a nu fi capabil sau de a nu simți dorința de a avea grijă de copil;
- gânduri negative despre copil.
În cazurile cele mai grave, femeile pot suferi de halucinații, pot manifesta gânduri suicidare sau de autoagresiune și pot ajunge până la comportamente care le pun viața în pericol, așa cum se întâmplă în cazurile de depresie severă.
Este important, atât pentru partener, cât și pentru rețeaua de membri ai familiei și prieteni și, mai ales, pentru personalul medical și sanitar care asistă femeia, să recunoască din timp aceste semne de pericol și să fie în măsură să interpreteze gravitatea și impactul acestora asupra vieții sale cotidiene și asupra relației mamă-copil: această conștientizare permite, de fapt, activarea celor mai adecvate strategii de sprijin pentru a se ocupa atât de bunăstarea femeii, cât și de dezvoltarea echilibrată a copilului.
Consecințele tulburărilor psihice în sarcină și postpartum pentru mamă și copil
Starea de fragilitate emoțională și psihologică a unei femei în timpul sarcinii și după naștere poate avea un impact foarte grav atât asupra sănătății sale fizice și psihologice, cât și asupra creșterii copilului, precum și asupra serenității cuplului și a întregii unități familiale. După cum subliniază OMS, problemele de sănătate mintală ale femeilor în timpul gestației sunt asociate cu riscuri mai mari de complicații obstetricale, cum ar fi nașterea prematură, și ca urmare a unei voințe mai reduse de a avea grijă de sine în această fază delicată a vieții, de exemplu prin nerespectarea programărilor pentru controalele prevăzute înainte și după naștere.
Pentru copil, astfel de situații din timpul sarcinii și din perioada postnatală pot duce la dificultăți de creștere – de exemplu, greutate mică la naștere -, un risc crescut de îmbolnăvire și dificultăți emoționale și comportamentale. Tulburările psihice, de fapt, dacă sunt nerecunoscute și netratate, împiedică mama să stabilească o relație adecvată cu copilul său, cu consecințe negative pe termen scurt și lung asupra dezvoltării cognitive, sociale și emoționale a copilului.
Formele severe de suferință psihică netratată pot face ca mama să devină agitată, să-și piardă controlul și să alunece în psihoză, ceea ce poate duce la un comportament autodistructiv sau violent , cu consecințe potențial ireparabile. Prin urmare, este esențial să nu se ignore niciun semnal de alarmă și să se intervină imediat dacă se percepe o situație de suferință psihică severă.
Cum să protejăm sănătatea psihologică perinatală a unei femei: rolul prevenției și al îngrijirii
După cum am văzut, sănătatea psihologică a femeii în perioada perinatală este un univers delicat, de care este important să ne ocupăm printr-un angajament colectiv, implicând toate persoanele care îi sunt apropiate în contextul vieții sale de familie și în sectorul sănătății. Suferința psihologică nu este o stare de rău care se manifestă brusc: există avertismente și factori de risc – cum ar fi o sănătate mintală fragilă chiar înainte de sarcină – pe care este esențial să îi înțelegem. Această atenție face posibilă protejarea femeilor cu o vulnerabilitate deosebită la tulburările psihologice și sprijinirea promptă a celor care suferă de acestea, pentru a le ajuta să se recupereze și pentru a preveni evoluția acestor afecțiuni în probleme mai grave.
O primă intervenție importantă este reprezentată de programele de screening, care permit identificarea femeilor cu risc crescut de a dezvolta o tulburare psihologică asociată maternității, astfel încât îngrijirea lor de către profesioniștii din domeniul sănătății să țină seama în mod specific de această fragilitate și să fie organizată în funcție de aceasta. Pe lângă prevenție, diagnosticarea precoce și tratarea în timp util a acestor tulburări sunt esențiale datorită creării unei rețele de sprijin în care fiecare, de la partener la membrii familiei și la profesioniștii din domeniul sănătății, își joacă rolul pentru a ajuta viitoarea mamă sau proaspăta mamă să își recapete echilibrul psihologic.
Este important ca o femeie care se simte în dificultate să își împărtășească suferința, cerând ajutor atât emoțional, cât și practic din partea celor apropiați pentru a face față cu seninătate schimbărilor și responsabilităților sarcinii și postpartumului, fără a se lăsa copleșită de anxietate și stres: nașterea unui copil poate determina mama să își concentreze atenția exclusiv asupra copilului, negându-și propriile nevoi sau trăindu-le cu un sentiment de vinovăție. În acest sens, este esențial ca partenerul și membrii familiei să fie empatici și cooperanți, precum și pregătiți să identifice semnele de suferință, fără a le subestima sau minimaliza. În această perioadă, un rol crucial îl joacă figurile medicale de referință, precum obstetricianul, ginecologul, medicul de familie, dar și psihoterapeutul sau psihiatrul, profesioniști la care este important ca femeia să se adreseze dacă starea de rău tinde să persiste, interferează grav cu activitățile sale zilnice și o împiedică să construiască o relație sănătoasă și senină cu copilul său. Un sprijin specializat adecvat și o intervenție imediată și direcționată permit, de fapt, punerea în aplicare a celor mai adecvate măsuri – cum ar fi psihoterapia sau tratamentele farmacologice, dacă este necesar – pentru a oferi femeii ajutorul de care are nevoie pentru a-și recăpăta starea de bine.